O poveste „Ca-n filme”

Povestea noastra incepe in urma cu 16 ani, eram doi copii de 10 ani si incepeam clasa a 5-a, intamplator, in aceeasi clasa. Au trecut trei ani si ne-am imprietenit si inca trei pana am format un cuplu. Cine ar fi crezut ca vom ramane impreuna? Noi, cu siguranta, nu. De acolo, fast forward inca 11 ani iata-ne inca impreuna, chiar casatoriti.

Cununia civila a fost cu o zi inainte, ceea ce va recomand, in felul acesta, ziua cea mare este mai putin obositoare si mai mult o bucurie. Singurul detaliu dragut a fost ca la cununia civila am avut multe sticlute pentru baloane de sapun, pentru poze.

Ne-am dorit o nunta care sa ne reprezinte dar care, cumva, sa impace gusturile tuturor invitatilor. Imposibil, nu? Asa ne-am gandit si noi, asa ca am mutat locatia de pe malul marii din Vama Veche in Bucuresti, la Restaurant Zexe, cei care au si Zahana Zexe si cu mana pe inima ii pot recomanda pentru cea mai buna si aratoasa mancare (mai ales pestele Butterfish) si cel mai bun vin (in special Pelinul rosu).

Tortul a fost ales de la Cofetaria Altfel, l-am vrut cat mai clasic, pentru ca nunta era cu elemente diferite si nu am vrut ca tortul sa fie in tematica, ci doar gustos si elegant.

Rochia a fost imaginata de mine pentru ca nu am gasit nicaieri ceea ce am numit eu “rochie 3 in 1”. Cu doua bolero-uri incat sa se poata transforma in 3 rochii diferite. Fetele de la Nava Bride mi-au implinit visul intr-un timp relativ scurt, au gasit optiunile de material iar eu am ales si mi-au brodat de mana voalul in stil spaniol si braul. Costumul de mire a fost gasit intr-un final la Bigotti, camasa am cumparat-o de la Visions alaturi de butoni (unul dintre ei s-a rupt imediat dupa biserica, asa ca uneori pretul este exagerat aiurea). Papionul si braul lui trebuiau sa se asorteze cu buchetul meu de orhidee vanda, asa ca au fost mov inchis, inchis, de la Cavaliere.

Pantofii mei au fost intr-o nuanta apropiata de cea a braului, roz pastel, si i-am cumparat cu 30% mai putin de la un targ, in schimb cei ai mirelui au fost de patru ori mai scumpi, de la Victoria 46, singurul lucru de fite din garderoba de nunta.

Verighetele au fost cele mai tricky. Ne-a luat nu mai putin de un an sa gasim ce cautam, problema fiind ca nu prea stiam ce cautam. Stiam doar ca vrem sa fie si cu aur alb, cum era inelul de logodna. Am gasit in martie, nunta fiind in iunie, verighetele perfecte pentru noi, la Coriolan. Am ales varianta cu aur alb lucios si aur roz mat.

Florile (buchetele, aranjamentele si lumanarile) le-am ales la Iris, au fost in nuante de crem, mov inchis si lila pentru ca am avut si o paleta cromatica pentru intreaga nunta, restaurant si decor: lila, crem, mov inchis, verde. Din acest motiv si florile de pe tort au fost lila si braul meu, si papionul si braul lui au fost mov inchis, cumva masculinul lila-ului.

Cocardele am vrut sa fie diferite, nu florale: au fost in forma de rochie de mireasa si costum de mire.

Am vrut sa respect “traditia” americana cu “Something old, something new, something borrowed, something blue” asa incat old a fost poseta de mireasa, veche de 25 de ani, in stilul anilor ’20, new au fost pantofii, cerceii mi i-a imprumutat nasa (sotia fratelui sotului) iar blue a fost safirul din inelul de logodna.

M-am machiat, evident, singura iar coafura mi-a facut-o o coafeza unde am facut si proba, in urma cu cateva luni. Secretul este sa nu le spui ca tu esti mireasa. Eu m-am coafat acolo pentru un botez, a iesit cum am vrut si pentru nunta m-am programat si mi-a refacut coafura in dimineata nuntii fara sa stie ca eu eram mireasa; iar mama mi-a atasat voalul. Pretul? 70lei in loc de minim 150.

Pentru ca momentul trebuia sa fie personal si intim, cununia religioasa s-a petrecut intr-o bisericuta mica, de lemn, in stil maramuresean, unde eu mergeam de mic copil si el de vreo 6 ani. Cel care m-a condus la altar a fost tata, caruia ii tremurau genunchii desi acum nu ar mai recunoaste asta.

Ce a contat cel mai mult? Cu jumatate de an inaintea nuntii am decis ca ne dorim o nunta speciala, cu tematica. Nu a fost deloc dificil sa realizam ca iubirea comuna pentru filme si cinema in general ne indrepta catre o tematica de Film, asa ca ne-am concentrat pe ideea de “ca-n filme”.

Am inceput cu invitatiile, care au avut acest text:
 

STUDIOURILE “ZEXE” PREZINTĂ FILMUL:

NUNTA

ÎN ROLURILE PRINCIPALE MIRII:

DELIA ȘI MIHAI

NAȘII: IOANA SI VLAD STOICHITESCU

CU PARTICIPAREA EXTRAORDINARĂ A SCENARIȘTILOR:

LUCKY ȘI DORU VALAHE              DANA ȘI DAN STOICHITESCU

VĂ INVITĂM SĂ PETRECEȚI ALĂTURI DE NOI ÎN ZIUA DE 3 IUNIE 2012:

ORA 18.00 – CUNUNIA RELIGIOASĂ LA BISERICA “SF. NICOLAE”

ÎN REGIA PR. DANIEL GOGA

DE LA ORA 20.00 – O PETRECERE “CA-N FILME” LA RESTAURANT “CLUB ZEXE”

VĂ AȘTEPTĂM CU DRAG!

 

Am continuat cu marturiile, semne de carte stil rola de film cu pozele noastre de logodna, cu meniurile pe care le-am facut in genul unor postere cu filme romance.

Am incercat sa incorporam cat mai multe melodii din filme cunoscute in playlistul de dans si totul a culminat cu doua momente: dansul nostru, pe tango-ul din Scent of a Woman si pe melodia din Dirty Dancing si cel mai important moment a fost acela cand am fost rapita.

De ce? A fost o inscenare. Cu cateva zile inainte filmasem “filmul rapirii” si sotul meu a editat totul incat sa arate ca un film vintage, mut, pe fundal cu clasicul pian vesel. Rascumpararea a constat intr-un moment artistic al mirelui impreuna cu doi dintre “rapitori”, au cantat melodia “My Girl” a celor de la The Temptations.  Tot momentul a fost “de film” si am simtit atunci ca ne-am atins cu adevarat scopul.

La 1 noaptea am lansat lampioanele impreuna cu invitatii, multumita tatalui meu care le amplasase strategic, intr-un colt ferit al terasei incat sa se pastreze surpriza.

Am avut inca niste detalii intr-o anumita zona a restaurantului, un Photobooth simpatic, cu props cu palarii, mustati, buze, ochelari si alte nebunii care la final au rezultat in niste poze super haioase cu invitatii.

Dat fiind faptul ca multi invitati ne-au spus ca vor veni cu copiii, in total 11, am amenajat un Colt al copiilor cu Twister pe jos, cu meniuri create pentru ei, cu carioci, coli, baloane, plastilina si fel de fel de nebunii pentru ca si ei sa se simta bine.

Daca a fost ceva ce am tinut mortis sa lipseasca din petrecere (am negociat cu parintii numarul de dansuri traditionale) a fost melodia “I-ati mireasa ziua buna” care mie mi se pare o-ri-bi-la. Pur si simplu. Asa ca voalul a fost scos pe o melodie simpatica, in italiana, cu versuri despre trecerea dintr-un moment al vietii in altul.

Restul serii a decurs minunat, fara poticneli, cu exceptia unui moment de creativitate a DJ-ului cand trebuia sa taiem tortul.

Petrecerea a tinut practic de la 8 pana la 5 si ceva dimineata, moment in care am ramas doar cu cativa prieteni si am urmarit rasaritul pe terasa in timp ce pe fundal se auzea primul album Vama Veche.

 

Fotografie: Roberta Enache Photography, Vlad Creteanu | Aranjamente florale: Floraria IRIS | Organizator: WedTheme | Biserica: Sf. Nicolae Bucuresti | Petrecerea: Restaurant Zexe | Tort: Cofetaria Altfel | Vestimentația miresei: Nava Bride | Vestimentația mirelui: Bigotti