Povestea Miresei cu Joben
Totul a fost sa fie neconventional; parca dinadins daca cineva alegea flori rosii, eu le vroiam albe si tot asa. Mi-am dorit sa ies din tipare, sa fac altfel lucrurile.
Tortul miresei
Rochia de mireasa a fost dragoste la prima vedere, iar pe masura ce timpul trecea o groaza de idei imi zburau prin minte, in fiecare seara imi mai venea o idee. Pe George l-am ametit de tot…
Pregatirile erau in toi, desi nunta urma sa aiba loc in august… stres peste stres…totul pentru a fi asa cum imi imaginam si totul ca lumea sa simta amprenta mea acolo si ca ma reprezenta ce am facut.
Primul pas a fost sa fac aranjamente florale cu morcovi in boluri ca acvariile rotunde cu pesti. Am cerut oferte peste oferte, am gasit intr-un final o fata foarte draguta, recomandata de un prieten bun, care in timpul liber cu asta se ocupa.
Dupa ce am ales invitatiile si le-am si impartit (total diferite de ideea jobenului) am realizat ca la rochia mea scurta ar prinde bine un joben…nebunia mea de a purta in timpul liber si la birou tot felul de bentite ciudate si de jobene mici cu voaleta a iesit la suprafata.
Mireasa si jobenul ei
A fost insa simplu de aici: cutia de dar mi-ar fi placut tot in forma de joben… si de ce nu, aranjamentul la fel… am fasit o doamna draguta care sa creeze 14-15 jobene de carton.
Apoi am complotat de-a dreptul cu fata care a facut aranjamentele florale sa punem in buchetul meu un joben albastru. Domnisoarele de onoare din start aveau joben pe cap, sa se deosebeasca de restul invitatilor. Toata nunta a capatat acest accesoriu chic pe care nu l-am putut omite.
Tortul, aranjamentele florale, palariile domnisoarelor de onoare, „basmaua” mea si buchetul de mireasa aveau ca unic motiv jobenul.
Incercarea mea de a-l convinge pe mire sa poarte joben a esuat cu desavarsire insa si am ramas prinsa in aceasta lume magica pe care mi-o imaginasem si in care totul s-a intamplat asa cum mi-am dorit.
Jobenul ca element central
Rapirea miresei
Cum a iesit? Doar pozele si invitatii pot spune.
